D – na V.L. , este pensionară şi are o vârstă înaintată . Domnia sa locuieşte în casa pe care a dobândit – o în timpul căsătoriei împreună cu soţul , dar , în momentul de faţă , soţul fiind decedat şi neavând copii , este îngrijită de o nepoată de frate . Pentru că nu are copii , cititoarea noastră doreşte să afle cum s – ar putea ca după trecerea sa în nefiinţă , unic proprietar al imobilului său să devină chiar nepoata care o îngrijeşte şi faţă de care nutreşte o deosebită afecţiune .
Din scrisoarea primită la redacţie rezultă fără dubiu că d –na V.L. ar avea şi alţi prezumtivi moştenitori legali şi că ar dori tocmai înlăturarea de la moştenirea casei proprietatea dumneaei a acestor succesori , cu excepţia nepoatei .
În răspunsul nostru vom admite că cititoarea noastră e unic proprietar al casei de locuit , iar soţul dumneaei nu a avut şi alţi moştenitori cu care să vină în concurs , datele furnizate nefiind suficiente pentru a ne pronunţa fără echivoc .
O primă soluţie ar fi aceea a întocmirii unui testament în favoarea celei ce se doreşte a fi gratificată asfel , în oricare din formele sale – olograf , mistic , autentic . Pentru ca la moştenirea casei să vină exclusiv o persoană , se va indica acea persoană în cuprinsul testamentului , dar şi bunul privit singular , mai exact , testatorul instituie un legat cu titlu particular (singular) în favoarea cuiva . Dacă s – ar dori înlătuarea celorlalţi moştenitori de la întrega moştenire , se va institui un legat universal , iar legatarul astfel instituit nu va mai veni în concurs cu nimeni la moştenire , cu excepţia succesorilor rezervatari .
Prin instituirea unui legat cu privire la casa de locuit , nepoata va deveni unic proprietar după decesul mătuşii , dar numai dacă nu se încalcă rezerva succesorală a altor succesori . Din cele expuse în scrisoare nu rezultă că ar exista moştenitori rezervatari – descendenţii , părinţii , soţ supravieţuitor .
Prin instituirea legatului se realizează o dezmoştenire (exheredare) a celorlalţi moştenitori legali în privinţa casei de locuit , dar bunurile succesorale rămase vor fi dobândite în indiviziune de toţi moştenitorii cu vocaţie concretă .
Pentru a apăra pe legatar în faţa celorlalţi succesori legali , cel care dispune prin testament(testatorul) poate institui şi o „ clauză penală ” constând în aceea că , orice moştenitor care va ataca în justiţie testamentul ori vreo clauză a acestuia va fi înlăturat de la moştenire , adică va fi dezmoştenit .
O altă soluţie mai puţin practicată ar fi chiar dezmoştenirea tuturor celorlalţi moştenitori legali , urmând ca nepoata d – nei V.L. să vină la moştenirea mătuşii ca unică moştenitoare legală . În acest caz s – ar realiza o dezmoştenire directă , expresă .
Sfatul nostru este în sensul încheierii unui contract între cititoarea noastră şi nepoata sa , astfel încât aceasta din urmă să devină proprietara casei chiar în timpul vieţii celei pe care o îngrijeşte la bătrâneţe . Asfel se poate încheia un contract de donaţie cu sarcini sau fără sarcini , un contract de rentă viageră sau un contract de întreţinere .
În opinia noastră , contractul pe care ar trebui să – l încheie cele două părţi (cititoarea şi nepoata sa ) este necesar să fie cel de întreţinere , fiind , în condiţiile economiei de tranziţie , cel mai recomandat .
Facem precizarea că prin contractul de întreţinere o parte transmite proprietatea asupra unui bun al său , iar cealaltă parte se obligă să – i asigure întreţinerea în natură ( hrană , îmbrăcăminte etc.) pe timpul cât va trăi , iar după deces să o înmormânteze .
